Oare faptul de a trai ajuta cuiva?

De cele mai multe ori ma confrunt cu intrebarea aceasta… insa, nu gasesc vreun raspuns care sa ma convinga de ce anume traiesc… nu e usor a trai. Dar e usor a fugi de faptul de trai. Oare sa fugi de viata este un act de lasitate? Oare sa pleci din lumea aceasta este o modalitate de a scapa de cele ce te apasa?

Toate aceste intrebari isi pot gasi un raspuns mai mult sau mai putin plauzibil, insa existenta are vreun atu aici, in momentul acesta? Daca DA, care ar fi acesta? Exista cineva ori ceva care sa reuseasca performanta de a  indeparta draperia intunericului, cel lipsit de raspunsuri, astfel incat lumina plina de asa-zisele chei deslusitoare de mistere sa depaseasca pragul care se afla in mintea proprie? Greu de identificat un raspuns la enigmaticele retorice…

Imi doresc sa fug de aici.

Imi doresc sa nu mai stiu ce e minciuna.

(De parca adevarul ar fi prea departe de a deveni o mare minciuna).

Nu cer imposibilul. Am visat la o viata normala, sa fiu respectata, iubita (sincer)… totul sa decurga logic.

Nu intotdeauna dorintele se indeplinesc…

Urasc expresia “Te iubesc!”. Urasc faptul ca simt asta si simt totodata ca nu e “Te iubesc!” din partea ta, ci o forma de a zice..imi place sa aud “Te iubesc!”, dar detest atunci cand nu e din suflet.

Urasc atunci cand sunt mintita! Pentru  ce ? pentru binele meu ? nu…  binele nu mai exista de mult timp. Exista orice altceva, dar nu bine.

Oare cat sa mai plang? De s-ar termina totul, o data pentru totdeauna!  L

Atata amaraciune in suflet ? de ce ? este un examen peste care sa trec? Nicidecum… totul depinde de mine, dar mai ales de cei din jur cu care “socializez”. Socializarea e dureroasa. Atunci cand ai nevoie de o anumita persoana, nu exista… sau poate exista, dar nu pentru mine.  Nu sunt absurda. E pura realitate, iar asta doare cel mai tare…

Unde esti ?

Esti langa mine, dar totusi nu esti.

Te aud, dar nu vrei sa ma auzi.

Te vad, dar nu vrei sa ma vezi.

Ma vezi doar cand vrei. Te vad mereu.

Imi doresc sa fiu cu tine, dar nu iti doresti acelasi lucru.

Cu toate acestea, ce poate fi mai dureros: faptul ca ma iubesti sau faptul ca te iubesc ?

 

 

Nu te am.

(9 februarie 2011). Ora: 21:57

Esti aproape;

Te aud;

Te vad;

Dar…

Esti aproape;

Te vad;

Te aud;

Dar…

Te aud;

Te vad;

Esti aproape;

Dar…

Te aud;

Esti aproape;

Te vad;

Dar…

Te vad;

Esti aproape;

Te aud;

Dar…

Te vad;

Te aud;

Esti aproape;

Dar…

Nu te am.

Abstract… o zi obisnuita…ganduri…

Totul este dureros. Ma iubesti, te iubesc…

Totul este frumos.Totul este urat…

h17:22… marti, 1 februarie 2011

O dupa-amiaza placuta, in care adierea gerului isi face prezenta in oasele oricarei fiinte, care isi „permite” sa umble in exteriorul unui „topos” acoperit…

O zi deosebita pentru a sustine un examen in varianta scrisa, mai ales dupa ce in urma cu o zi sustinerea unui alt examen in varianta scrisa avusese loc. 🙂

Important este ca usor-usor trecem si peste aceste hopuri,care nu sunt decat praguri care ma „impiedica” oarecum sa ma apropii de examenul final din vara…

Optimismul se bate cap in cap cu nostalgia, un moment oportun de a o lua razna.

Dar nu trebuie uitat faptul ca:Acolo unde infloresc florile exista inca speranta. (Lady Bird Johnson)

Cum poate fi definita mai frumos speranta decat prin intermediul unei flori?

Speranta este cea mai de pret stare de spirit pe care o poate detine omul in momente de cumpana ale vietii. Nu trebuie inlaturat si zicala:” Speranta moare ultima.”. Ei bine, aceste doua parafraze sunt sinonimice prin intermediul semanticii perfecte. Sensul dainuirii sperantei se defineste intr-o floare, o floare care traieste asemeni unei sperante. iata acest joc de cuvinte nu face altceva decat sa puna in lumina sensul vietii, care este „delimitat” de moarte catre infinit.

A intelege sau nu sensul vietii nu e musai. Dar sensul sperantei este cat se poate de evident: fara speranta nu exista viata