Unde-i unul, nu-i putere… unde-s mulți, puterea crește … mai ales din străinătate

Cam așa stă situația la noi… Românul harnic pleacă din țară, pentru că salariile sunt deplorabile … de ce zic deplorabile? Unii muncesc să iși ia o casă, dar nu reușesc să o mai achite și atunci sunt motivați -forțați- să plece spre un trai mai bun, pardon pentru a-și achita, iar alți români care ar putea să achite un avans pentru casă, dar nu li se permite, pentru că trebuie acte pentru ceea ce au agonisit și pentru ceea ce va urma să achite, iar românul este foarte inteligent în a economisi, dar nu mai este la fel de preocupat să adune acte pentru bănuții chibzuiți, deoarece sunt obligați să contribuie la impozitele pe care le consider adesea inutile pentru salariile obținute… Din păcate, cam așa văd situația. După citirea acestui articol, posibil să fiu criticată într-o postură negativă, dar repet: e un blog personal și îmi exprim un punct de vedere -poate greșit- dar sunt convinsă că mulți de-ai noștri se află în asemenea situație…

Revenind la titlu, din păcate, România a devenit cam respingătoare cu ai săi românași, dar foarte primitoare cu străinii care vin să muncească aici. Eu mă bucur că există oameni care vor să își ocupe timpul pe aici într-un mod productiv și să contribuie la economia țării, că deh… România e prea frumoasă ca să fie înlăturată de pe piața muncii (ieftine sau scumpe), însă ce mă oftică cel mai mult, este faptul că de ce trebuie să plece adevăratele noastre valori și să plătească altor țări niște impozite pentru a promova *putoarea șomajului european* și, pe deasupra, sunt arătați cu degetul în mod public, iar poporul român să sufere datorită mentalității unora care gândesc cu fundul, și nu cu capul de pe umeri?!

În fine, dimineața aceasta mi-am descurajat-o cu o asemenea veste nostalgică.

Dacă citești acest articol, te rog, lasă un comentariu cu opinia ta despre aceste mișcări *poporaniste*.

Mulțumesc anticipat și o zi frumoasă! 🙂

Abstract… o zi obisnuita…ganduri…

Totul este dureros. Ma iubesti, te iubesc…

Totul este frumos.Totul este urat…

h17:22… marti, 1 februarie 2011

O dupa-amiaza placuta, in care adierea gerului isi face prezenta in oasele oricarei fiinte, care isi „permite” sa umble in exteriorul unui „topos” acoperit…

O zi deosebita pentru a sustine un examen in varianta scrisa, mai ales dupa ce in urma cu o zi sustinerea unui alt examen in varianta scrisa avusese loc. 🙂

Important este ca usor-usor trecem si peste aceste hopuri,care nu sunt decat praguri care ma „impiedica” oarecum sa ma apropii de examenul final din vara…

Optimismul se bate cap in cap cu nostalgia, un moment oportun de a o lua razna.

Dar nu trebuie uitat faptul ca:Acolo unde infloresc florile exista inca speranta. (Lady Bird Johnson)

Cum poate fi definita mai frumos speranta decat prin intermediul unei flori?

Speranta este cea mai de pret stare de spirit pe care o poate detine omul in momente de cumpana ale vietii. Nu trebuie inlaturat si zicala:” Speranta moare ultima.”. Ei bine, aceste doua parafraze sunt sinonimice prin intermediul semanticii perfecte. Sensul dainuirii sperantei se defineste intr-o floare, o floare care traieste asemeni unei sperante. iata acest joc de cuvinte nu face altceva decat sa puna in lumina sensul vietii, care este „delimitat” de moarte catre infinit.

A intelege sau nu sensul vietii nu e musai. Dar sensul sperantei este cat se poate de evident: fara speranta nu exista viata

 

La VIE – Droit ou Liberté?

Chaque homme a le droit de choisir.

La Vie signifit la Raison :

Elle t’accouche, te lève et te vieillit.

Chaque personne est criblé à sa Vie .

C’est une fine allusion

à une grande imperfection.

Blâmable est-il réel

comme un passager temporaire

au sentiment de «vivre».

Fait-il bien ? Fait-il mal ?

Où est mon dessein ?

Pourquoi tant de  mensonge et de vérité ?

Aucune réponse…

Suis-je l’esclave ou la reine de ma Vie ?

Aucune réponse…

Vis-je pour la Vie

ou est-Elle ma servante ?

La réponse est simple :

Il y a la Vie en moi-même, en toi-même

Grâce à chaque de nous .

On a la LIBERTÉ de créer le destin ;

la Vie – a-t-Elle deux  itinéraires :

vers la vérité ou vers le blâme ?

Où suis-je ?

Y a-t-il la Vie ? Où est-Elle ?

La réponse :

La Vie est sur le chemin de la LIBERTÉ !

 

 

 

Mihaela-Narcisa Orăşanu

Aproape as fi renuntat la tine…

26 noiembrie 2010

In seara aceasta mi s-a intamplat ceva de nedescris.

Tind sa cred ca acolo, Sus, Cineva ma iubeste mai mult decat mi-as fi inchipuit.

Din seara aceasta sunt impinsa catre o alta lume, o alta cunoastere. Aceea a fericirii!  Etimonul ” frumoasa” a reintrat in paradigma vocabularului propriu… care, odinioara, era in afara uzului lingual…

In seara asta cineva mi-a luminat calea. Sper sa fie eterna lumina aceasta!