Vineri, 24 decembrie 2010.
18:14
(17:14)
In mod normal, starea asa-zisa “agitata” pe care o are societatea umana apre in pragul sarbatorilor exacte, cum ar fi cazul de fata: in pragul Sfintei Sarbatori a Nasterii Domnului…
In zilele noastre, nu mai suntem preocupati de a “trai” spiritual evenimentul ce ne-a mantuit ulterior. Din contra, materialitatea este cea care domina de cateva secole incoace. Odata cu evolutia omenirii, in mod automat, “pretentiile” au crescut…Cu alte cuvinte, Craciunul este definit “prilej pentru a manca si a bea in cantitati industriale”.
In casa mamei, spiritul Craciunului inca se simte, prioritatea fiind detinuta de catre Sfanta Sarbatoare, ulterior urmand “prilejul” cu pricina; cred ca este un aspect foarte important pentru ca “multumita” acestui sacru eveniment, oamenii au astazi oportunitatea de a se bucura cu “de-ale gurii”. Asadar, putem da “vina” pe sacralitate. Aceasta observatie este de bun-simt si trebuie interpretata ca atare.
Am scris aceasta infima introducere, intrucat titul articolului actual tine de traditia poporului lui Traian, din care derivam in calitate de popor romanic. Exact cum afirmam mai inainte, Romania –vrem ori nu vrem- este o tara infratita cu Italia, o tara cu aceleasi origini.
In aceasta vacanta, am avut ocazia sa petrec Sfintele Sarbatori alaturi de sora mea in Italia, mai exact in Aversa, un orasel in apropiere de Napoli…
Pot afirma cu desavarsire faptul ca poporul italian difera in domeniul pregatirilor in totalitate…
Astazi, 24 decembrie 2010, am fost impreuna cu scumpa sora si cu prietenul ei la cumparaturi… Sincera sa fiu, nu am simtit absolut nimic…asta referitor la acea atmosfera minunata pe care ar trebui sa o traim atunci cand ne gandim la Craciun, chiar si atunci cand mergem la cumparaturi… Din pacate, nu a fost sa fie asa. Am simtit ca momentul este oportun pentru a face cumparaturi pentru cele “necesare gurii”.
Vestitele sarmalute imbracate in foi de vita-de-vie sau in varza murata, toba cea de toate zilele ori caltabosul… ce sunt acestea? Mancare traditionala romaneasca… din pacate, traditia italiana nu e deloc “primitoare” precum cea romaneasca… (privind din perspectiva pregatirilor culinare) .
Cat despre Sfanta Nastere a lui Iisus… hmmm…. Mai intai, italienii mananca, iar la miezul noptii ( 24.12.-25.12.) merg la slujba. Am scris cu morfem minor, intocmai pentru ca am dorit sa subliniez importanta acestei sarbatori pentru majoritatea dintre cei aflati in Italia… sincera sa fiu, sunt trista deoarece aveam o alta impresie cu privire la religia catolica. Insa, dupa cum se vede, nimic nu coincide…
Asadar, am dorit sa reliefez cateva dintre caracteristcile “spirituale” ale Sarbatorilor de iarna intr-un stil nu tocmai agreat de catre persoanele care pun in lumina adevarata valoare unui astfel de eveniment, umbrit –din pacate- de patura societatii umane, preocupata de exterioritatea si bucuriile materiale, care dauneaza de cele mai multe ori sufletului uman.
Daffodil's Blog 